Un singur lucru am uitat să amintesc din dialogul meu cu Hermes Luaces Feito. Nu există artă abstractă mi-a spus acesta citîndu-l pe Dalí. Ramîne pe dumneavoastră să înţelegeţi ce vrea să spună această afirmaţie. Pînă una, alta uitaţi-vă la Dalí cum îl aşteaptă pe don Quijote!
Cuvînt înainte
-Ce uriaşi? zise Sancho Panza.
-Aceştia pe care-i vezi, răspunse stapînul său, aceştia cu braţe cît toate zilele, că sînt unii la care măsoară cît două leghe. [Vasăzică, ceea ce vedeţi e deopotrivă un blog şi un antiblog!]
-Ia seama, luminăţia-ta, i-o întoarse Sancho Panza, că ăştia care se văd aicea nu-s uriaşi, ci mori de vînt, iar ceea ce iei dumneata drept braţe sînt aripile, care, învîrtite de vînt, mişcă pietrele morii.
*autorul
-Aceştia pe care-i vezi, răspunse stapînul său, aceştia cu braţe cît toate zilele, că sînt unii la care măsoară cît două leghe. [Vasăzică, ceea ce vedeţi e deopotrivă un blog şi un antiblog!]
-Ia seama, luminăţia-ta, i-o întoarse Sancho Panza, că ăştia care se văd aicea nu-s uriaşi, ci mori de vînt, iar ceea ce iei dumneata drept braţe sînt aripile, care, învîrtite de vînt, mişcă pietrele morii.
*Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha, vol. I, cap. VIII, p. 93, trad. de Ion Frunzetti şi Edgar Papu, ed. LEDA, Bucureşti, 2005
*autorul
joi, 15 octombrie 2009
Don Quichotte et Salvador Dalí au Moulin de la Galette
..................................................................................................................................... ' .........'........-......*...