Cuvînt înainte

-Ce uriaşi? zise Sancho Panza.
-Aceştia pe care-i vezi, răspunse stapînul său, aceştia cu braţe cît toate zilele, că sînt unii la care măsoară cît două leghe. [Vasăzică, ceea ce vedeţi e deopotrivă un blog şi un antiblog!]
-Ia seama, luminăţia-ta, i-o întoarse Sancho Panza, că ăştia care se văd aicea nu-s uriaşi, ci mori de vînt, iar ceea ce iei dumneata drept braţe sînt aripile, care, învîrtite de vînt, mişcă pietrele morii.



*Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha, vol. I, cap. VIII, p. 93, trad. de Ion Frunzetti şi Edgar Papu, ed. LEDA, Bucureşti, 2005
*autorul

duminică, 25 octombrie 2009

LES OBSÈQUES DE SALVADOR DALI

.....................................................................................................................................o+++++o+++o*o..


În cea de-a doua întîlnire cu Hermes Luaces, cînd am vorbit de două ori mai multe lucruri decît în prima, s-a discutat din nou despre Salvador Dalí. Mi-am dat seama încă o dată că e nevoie să fii spaniol să-l înţelegi mai bine pe Dalí .

Anul acesta au murit mulţi oameni publici şi artişti. Poate că nu este nepotrivit să ne amintim de înmormîntarea lui Dalí acum, şi nu cu prilejul vreunei comemorări rotunde.