Cuvînt înainte

-Ce uriaşi? zise Sancho Panza.
-Aceştia pe care-i vezi, răspunse stapînul său, aceştia cu braţe cît toate zilele, că sînt unii la care măsoară cît două leghe. [Vasăzică, ceea ce vedeţi e deopotrivă un blog şi un antiblog!]
-Ia seama, luminăţia-ta, i-o întoarse Sancho Panza, că ăştia care se văd aicea nu-s uriaşi, ci mori de vînt, iar ceea ce iei dumneata drept braţe sînt aripile, care, învîrtite de vînt, mişcă pietrele morii.



*Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha, vol. I, cap. VIII, p. 93, trad. de Ion Frunzetti şi Edgar Papu, ed. LEDA, Bucureşti, 2005
*autorul

marți, 27 octombrie 2009

La revedere Ada Călin (n.1991, †2009)

...

Jane Birkin -Image Fantôme -Pavane pour une infante défunte, FICTIONS, 2006, Capitol Music.
Nu v-am eu, după ce am încărcat filmul cu funeraliile lui Dalí, că anul acesta a fost un an infernal, un nesfîrşit lanţ de dispariţii? Ieri am aflat la şcoală că una dintre elevele noastre a încetat din viaţă în urma epuizării după mai multe intervenţii grave datorate cumplitei boli lupus. Ada Călin, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Sf.Sava, era o tînără foarte simpatică, în sensul cel mai autentic al cuvîntului. Dinamică şi optimistă, aşa cum se descria însăşi pe cele cîteva pagini unde avea construit cîte un profil online, Ada era un interlocutor agreabil, mereu plin de viaţă. Amintirile mele despre Ada sînt totuşi puţine: un copil adevărat, care te făcea să rîzi doar prin felul în care rostogolea cuvintele. Deschisă la discuţiile despre artă din clasă, receptivă şi creativă. Peste toate, destul de puternică pentru a-şi susţine punctele de vedere în faţa celorlalţi. O feţişoară drăgălaşă, un look de spiriduş şi o umbră veselă.
Dragă Ada, îmi asum tot ridicolul rîndurilor mele, pe care nu mai ai cum să le citeşti, şi îţi promit tot respectul meu pentru suferinţele şi curajul tău. Te cunosc aproape doar din vedere, dar nu pare cine ştie ce dificultate să te cunoaştem. Totul e la vedere. Îţi promit acelaşi respect pe care i l-am promis şi lui Alexandru, care a murit primul. Ştiu că habar n-avem de noi şi ne pierdem vremea altfel decît poate ar trebui. Dar o să uităm şi o vom lua de la capăt şi ne vom pierde din nou vremea. Pe partea asta, arta pare o treabă mai sigură decît moartea. -Îţi place muzica, nu-i aşa?

La revedere, azi de Sf. Dumitru,
domnul profesor.

1. Registru mov, 2009, Bogdan Teodorescu.
2. Ada Călin

Sfinţii Dumitru

___________:____::__________:___________________________________________________





1., 2., 3., Sf. Dumitru, icoană grecească pe lemn; intervenţii de Bogdan Teodorescu.
4. Racla cu Moaştele Sf. Dumitru Basarabov, Bucureşti.

Vedeţi cum nu se poate avea încredere în internet? Nu am găsit şi alte referinţe pentru fotografiile mele decît pe cele pe care vi le-am dezvăluit deja. Pentru o documentare a lor ar fi fost nevoie de încă jumătate de oră. Pentru moment, nu am niciun minut în plus şi nici altceva de adăugat despre Sfîntul.

__________________________________________________________________________________
TTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT