Cuvînt înainte

-Haide, seniore, curaj, curaj, că totul s-a sfîrşit, aventura a şi fost dusă la capăt fără a fi nimeni în pagubă, aşa cum arată negru pe alb slovele de pe acel stâlp.*

*Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha, vol. II, cap. XLI, p. 335, trad. de Ion Frunzetti şi Edgar Papu, ed. LEDA, Bucureşti, 2005

miercuri, 4 mai 2011

Lenses

---
























____________________________________________________________________

Bogdan Teodorescu
Left: Untitled (Slaughtered Tigers &Face), 2011, paper collage, c. 20 x 30 cm
Right: Utitled (Como Diego Velázquez), 2009 (?), digital photo


Dacă imaginile alăturate nu au nicio legătură între ele, avem mereu la îndemînă instrumentele literare pentru a crea orice conexiune dorim. Singurul pericol este că noile legături vor depăşi sau lăsa în urmă imaginea. Aici, aducerea în discuţie a lentilelor, deplasată sau nu, ne oferă o variantă plauzibilă: în stînga unde personajul (e vorba de un bărbat dintr-o revistă de modă) închide ochii, imaginea este perfect clară, şi mai vizibilă din cauza celor două cadavre înjumătăţite de tigru, iar în dreapta avem un prim-plan difuz, remarcabil prin contrast şi imposibilitatea de a distinge un spaţiu adînc coerent. În fotografie apare reproducerea monumetului din Madrid al lui Velázquez şi cîteva boabe de coacăze roşii.

Este mereu curios şi atrăgător să asculţi justificările şi interpretările artiştilor faţă de propriile lucrări. Mulţi cred că artiştii sînt cei mai în măsură să ofere explicaţii, dar sînt şi unii care se îndoiesc, aducînd în discuţie problema poeţilor şi a recitării. În ce mă priveşte, v-am oferit doar o descriere.