La tîrgul de artă de la Viena din acest an şi la televizor au putut fi urmărite imagini cu pepeni care explodează sau care doar ameninţă să o facă. În primul caz avem de-a face cu o piesă dintr-un proiect de artă contemporană mai amplu, iar în cel de-al doilea cu o problemă de natură genetică, eventual ecologică şi socială. Oricum ar fi, pepenii sînt tot mai prezenţi în reprezentările publice, dar nu aşa cum erau şi acum cîteva decenii, cu o aură fermecătoare, estivală şi cîmpenească, ci mult mai aproape de viziunea pe care am evidenţiat-o de mai multe ori prin lucrările proprii sau ale altor artişti. Pepenii apar deci, ca un reflex energetic sau violent, ca o metaforă a excesului, a trecerii ori a gratuităţii. Aceste conotaţii nu fac parte din codul lor originar şi sînt plusul pe care l-am adăugat eu înnodînd între ele argumentele. Cu alte cuvinte am tras spuza pe turta mea. Cred că nici prin gînd nu le-a trecut autorilor acestor episoade -unele nici nu au un autor- că pepenii mei sparţi ar avea vreo şansă să facă referinţă la pepenii lor. Fapt este că din cînd în cînd tendinţa noastră de a face legături deterministe se încurajează cu evenimente atît de coerente încît îndoiala şi certitudinea nu se mai resping, ci devin alternativele cele mai curate ale aceluiaşi aspect. Nu mai există ezitări. Dumneavoastră cum priviţi coincidenţa unor întîmplări atît de apropiate? Cred că interpretarea, chiar şi suprainterpretarea sînt singurele instrumente care ne scapă de grija obiectivităţii, mereu plină de responsabilităţi.
Prima fotografie face parte dintr-un proiect semnat de un grup de artişti din Rusia şi ilustrează lucrarea Not A Bomb de David Ter-Organian. Videoclipul nu mai merită nicio precizare, decît poate sublinierea cuvîntului explozie. Următoarea imagine prezintă o instalaţie cu pepeni de porţelan (mereu ne e frică să nu se spargă) al cărei autor este Ai Weiwei, acum în centrul atenţiei şi pentru recenta lui arestare, aspect din nou legat de violenţă, restricţii şi iritare. Ultimele trei imagini, realmente în legătură cu bombele, ne arată un exerciţiu simulator şi demonstrativ despre explozibilul M-80. Aici găsiţi articolul original.
Ca o concluzie, potrivită şi celorlalte articole ale mele cu pepeni, conexiunile de natură artistică au de cele mai multe ori probabilitatea să nască ipoteze valide dincolo de latura estetică. Cît pentru mine, lansarea la plezneală a unei idei artistice, de fapt a unei imagini, a depăşit cu mult preocupările programatice ale altor artişti şi pe cele pe care eu însumi le-aş fi putut conduce. Este aşadar un joc transformat în realitate şi o serioasă chestionare a hazardului, în afara teoriilor despre interpretare, psihologie şi folclor. Cine ştie dacă nu există şi vreun algoritm al surprizelor!?
images:
2. Water Melon, Ai Weiwei, 2007, porcelain, various dimensions [see more of his works at Galerie Urs Meile]
3-5. M-80 fireworks, Fire Authority demonstration
video:
Exploding Watermelons in China
