Pablo Picasso
11 mai 1936
dar dacă rochia desprinsă de pe umeri cade în
adâncul eleșteului ca o piatră și sfărâmă geamul
desenului resortul ceasului îi sare în ochi și o
orbește și o lasă pe mâinile călăului frunză uscată
luminând mersul craniului meduzei între paginile
cărții acrobat orfeon al afinelor schelet pietrificat al
ceții care se ridică de pe pajiște coloană de marmură
neagră lichidă revărsându-se din cupa de orez a
dantelei din colțul cornișei în sunete de cifre bete
criță căzând picătură cu picătură pe lespezile
bureților de foc e de râs mai ales că trebuie să cânți
toată viața acel ba be bi bo bu du bu bo bi be ba al
supei filosofice care s-a răcit pe colțul bufetului
unde soarele o mănîncă cu furculița
în românește de Irina Mavrodin, ed. Minerva, București 2007
