0. poster
1., 2. installation view
3., 4., 5. Untitled (two minutes sculpture), model István Téglás
MIHAI BALKO
SASHA BANDI
ANASTASIA CALINOVICI
IULIAN CRISTEA
MEGAN DOMINESCU
DUMITRU GURJII
SEBASTIAN IACOB
IRLO
HORAȚIU LIPOT
MODREANU MIRCEA
VLAD MOȚ
PANDELE RADU
IOANA STANCA
SIBI BOGDAN TEODORESCU
ȘTEFANIA TICU
[
Rupem pâine. Întâmpinăm cu pâine. Oferim pâine porumbeilor în orașe,
sau găinilor la țară. Producem pâine când mobilitatea socială ne-a fost
restricționată, pe care o punem mai apoi ca o realizare definitivă, pe
FB. Mâncăm pâine. Închidem altare cu tâmplă, imaginându-ne cuminți în
bancă, în pâine Trupul care ne va reîntregii. Negăm pâine. Ne place mai
mult pâinea din Ardeal sau din Dobrogea, mai nou pâinea franțuzească;
facem topuri ale consumului de pâine per capital la nivel continental și
global. Descoperim pâine în neolitic și numele mitic cu rezonantă de
atlantizi, al culturii care a produs-o – na-tu-fa-nie-ni. Ne aducem
aminte de o pâine mâncată când eram mici, sau undeva pe lângă Veneto,
ori aiurea. Ca me reste en travers de la gorge’ este o expresie apărută
în medieval de la cei torturați cu pâine. Folosim pâinea ca simbol de
marketing pentru programe de redresare economică. Doar pâine și apă în
unele pușcării din statele totalitare de la mjlocul secolului. Pâine,
avem în rugăciunile bazale ca singur aliment -pâine smerită. ]
Antropologi
ai culturii materiale, precum Alfred Gell, subliniază că emoțiile atât
de puternice față de anumite „lucruri” (precum pâinea) nu sunt pur
simbolice ori metaforice, ci sunt rezultatul unor factori sociali
complecși între oameni și mediul lor. Aprovizionarea occidentală cu
bunuri „gata preparate” și separarea geografică între producători și
consumatori ne-au determinat să uităm semnificația „lucrurilor” care nu
se află în forma finală, ci în procesul său de fabricare, sau mai
important, chiar factorii procesului. Mai mult, în timp ce produsul este
consumat, transferăm elemente ale identității, amintirilor și afectelor
noastre către obiect, acesta devenind astfel un mediator între noi și
producător.
Complexitățiile factorilor procesului sunt evidentiate de
Carole Counihan in „Antropologia alimentelor și a corpului: gen,
semnificație și putere”, dedicand un capitol procesului si implicatiilor
sociale ale fabricării pâinii în orasul Bosa din Sardinia. Potrivit
studiului ei, productia pâinii a fost o activitate socială și domestică
semnificativă în această regiune, dar pe măsură ce capitalismul a
acaparat zonele izolate ale Italiei și prețul grâului a crescut, acesta
s-a mutat din spațiul intern al gospodăriei în marile brutării. Asta a
însemnat totodată că a început să fie o activitate aparținând acum
exclusiv bărbaților care dețin brutăria și asistenților lor de sex
masculin. Dacă coacerea pâinii a fost o activitate co-dependentă și
socială care necesita atât bărbați pentru cules și măcinat, cât și femei
pentru coacere (plus vecinii pentru asistență), locuitorii din Sardinia
au devenit mai independenți, individualizați și mai puțin necesari unii
altora pentru fabricarea alimentelor, altfel spus mai putin coagulati
in comunitate. Acum nu mai cultivă grâu; cumpără pâine de panificație
care este distribuită conform principiilor pieței și o consumă din ce în
ce mai individualist. Situația din Sardinia este caracteristică unei
modernizării fără dezvoltare, aceasta ducând la o atomizare crescândă a
relațiilor sociale.
Gândindu-ne la apariția primelor societăți
agricole putem observa că ciclul de creștere și producere a ceralelor și
produselor derivate, care necesită atenție pe întreg parcursul anului,
transformă pe sapiens în sedentar, dependent de gospodărie și
comunitate. Pâinea asemeni propriei rețete, coagulează elementele
individuale. Mai mult decât un aliment de bază aceasta adăpostește
valori incomensurabile, impregnate de semnificații sociale referitoare
la dimensiuni materiale, religioase, morale, economice și, de asemenea,
politice. În societatile post-industriale în care guvernul se
poziționează istoric ca furnizor de alimente, prețul pâinii se referă și
la ceea ce cred oamenii despre liderii lor politici. Pâinea
subvenționată nu este doar un garant al securității alimentare, dar din
punct de vedere istoric a constituit și baza contractului social
implicit al statului cu cetățenii săi.
Horațiu Lipot