ART &Monsters

sâmbătă, 17 aprilie 2021

FOIETAJ/ E T A J artist-run space - 2021







0. poster

1., 2. installation view

3., 4., 5. Untitled (two minutes sculpture), model István Téglás

MIHAI BALKO
SASHA BANDI
ANASTASIA CALINOVICI
IULIAN CRISTEA
MEGAN DOMINESCU
DUMITRU GURJII
SEBASTIAN IACOB
IRLO
HORAȚIU LIPOT
MODREANU MIRCEA
VLAD MOȚ
PANDELE RADU
IOANA STANCA
SIBI BOGDAN TEODORESCU
ȘTEFANIA TICU

[ Rupem pâine. Întâmpinăm cu pâine. Oferim pâine porumbeilor în orașe, sau găinilor la țară. Producem pâine când mobilitatea socială ne-a fost restricționată, pe care o punem mai apoi ca o realizare definitivă, pe FB. Mâncăm pâine. Închidem altare cu tâmplă, imaginându-ne cuminți în bancă, în pâine Trupul care ne va reîntregii. Negăm pâine. Ne place mai mult pâinea din Ardeal sau din Dobrogea, mai nou pâinea franțuzească; facem topuri ale consumului de pâine per capital la nivel continental și global. Descoperim pâine în neolitic și numele mitic cu rezonantă de atlantizi, al culturii care a produs-o – na-tu-fa-nie-ni. Ne aducem aminte de o pâine mâncată când eram mici, sau undeva pe lângă Veneto, ori aiurea. Ca me reste en travers de la gorge’ este o expresie apărută în medieval de la cei torturați cu pâine. Folosim pâinea ca simbol de marketing pentru programe de redresare economică. Doar pâine și apă în unele pușcării din statele totalitare de la mjlocul secolului. Pâine, avem în rugăciunile bazale ca singur aliment -pâine smerită. ]

Antropologi ai culturii materiale, precum Alfred Gell, subliniază că emoțiile atât de puternice față de anumite „lucruri” (precum pâinea) nu sunt pur simbolice ori metaforice, ci sunt rezultatul unor factori sociali complecși între oameni și mediul lor. Aprovizionarea occidentală cu bunuri „gata preparate” și separarea geografică între producători și consumatori ne-au determinat să uităm semnificația „lucrurilor” care nu se află în forma finală, ci în procesul său de fabricare, sau mai important, chiar factorii procesului. Mai mult, în timp ce produsul este consumat, transferăm elemente ale identității, amintirilor și afectelor noastre către obiect, acesta devenind astfel un mediator între noi și producător.
Complexitățiile factorilor procesului sunt evidentiate de Carole Counihan in „Antropologia alimentelor și a corpului: gen, semnificație și putere”, dedicand un capitol procesului si implicatiilor sociale ale fabricării pâinii în orasul Bosa din Sardinia. Potrivit studiului ei, productia pâinii a fost o activitate socială și domestică semnificativă în această regiune, dar pe măsură ce capitalismul a acaparat zonele izolate ale Italiei și prețul grâului a crescut, acesta s-a mutat din spațiul intern al gospodăriei în marile brutării. Asta a însemnat totodată că a început să fie o activitate aparținând acum exclusiv bărbaților care dețin brutăria și asistenților lor de sex masculin. Dacă coacerea pâinii a fost o activitate co-dependentă și socială care necesita atât bărbați pentru cules și măcinat, cât și femei pentru coacere (plus vecinii pentru asistență), locuitorii din Sardinia au devenit mai independenți, individualizați și mai puțin necesari unii altora pentru fabricarea alimentelor, altfel spus mai putin coagulati in comunitate. Acum nu mai cultivă grâu; cumpără pâine de panificație care este distribuită conform principiilor pieței și o consumă din ce în ce mai individualist. Situația din Sardinia este caracteristică unei modernizării fără dezvoltare, aceasta ducând la o atomizare crescândă a relațiilor sociale.

Gândindu-ne la apariția primelor societăți agricole putem observa că ciclul de creștere și producere a ceralelor și produselor derivate, care necesită atenție pe întreg parcursul anului, transformă pe sapiens în sedentar, dependent de gospodărie și comunitate. Pâinea asemeni propriei rețete, coagulează elementele individuale. Mai mult decât un aliment de bază aceasta adăpostește valori incomensurabile, impregnate de semnificații sociale referitoare la dimensiuni materiale, religioase, morale, economice și, de asemenea, politice. În societatile post-industriale în care guvernul se poziționează istoric ca furnizor de alimente, prețul pâinii se referă și la ceea ce cred oamenii despre liderii lor politici. Pâinea subvenționată nu este doar un garant al securității alimentare, dar din punct de vedere istoric a constituit și baza contractului social implicit al statului cu cetățenii săi.

Horațiu Lipot