ART &Monsters

joi, 29 decembrie 2016

R. I. P.



Whitney Houston, 2003

Atunci cînd moare un artist, în special dacă e foarte cunoscut și plin de succes, pe lîngă o mare de regrete apar și reacțiile adverse ale celor care consideră că alții și nu acesta are nevoie de recunoaștere. Există medicii care salvează vieți, profesorii care se sacrifică, voluntarii și tot felul de eroi discreți care nu primesc aceeași recunoștință, cu toate că ar merita-o din plin. Gîndiți-vă la Najeeb Michaeel de pildă, un preot care a salvat din calea ISIS o sumă considerabilă de manuscrise conservate înainte în Mosul, desigur cu riscul de a-și fi pierdut viața. Părintele e în viață, dar alții au murit, fără să fi primit măcar post mortem onorurile unei figuri publice. Pe de o parte celebritatea înlesnește accesul către un personaj sau altul, dar pe de altă parte ceilalți, care nu sînt actori, cîntăreți și nici atît misionari ori scriitori, indiferent de tăria meritelor lor nu au cum să înduioșeze în număr așa mare oamenii care își exprimă regretul pe rețelele de socializare. Pare nedrept, însă mai degrabă un cîntăreț, mai mult decît oricine altcineva, întruchipează idealurile în parte ale celor mai diferiți dintre oameni: succesul, transgresiunea, tinerețea, emoția și influența, pe scurt, invincibilitatea. Își imaginează oare cineva că și pe George Michael l-a durut capul sau măseaua în același fel în care ne doare și pe noi? Pare aproape în mod absolut greu de crezut. Din exact același motiv apare o ură pe fundalul unei frustrări, împotriva decalajelor nedrepte între șansele unora și altora. Este suferința omului frumos, care pare din oficiu și un om fericit.



De ce totuși nu sînt doctorii, printre cei mai indispensabili și demni de admirație, cei mai omagiați, și ies în față oameni cu slăbiciuni, viciați, aroganți sau lipsiți de scrupule și chiar cîteodată mai puțin talentați decît un oarecare număr de alți artiști? În primul rînd medicii și oamenii de știință nu se ocupă în aceeași măsură de imaginea lor publică precum starurile, care au deseori în spate un întreg aparat sofisticat de publicitate. Apoi, așa cum am sugerat deja, actorii și cîntăreții, artiștii în general (și în mod particular cei care alcătuiesc lumea showbiz), inspiră și cultivă idealuri, hrănesc iluzii și orgolii proprii, adică într-un fel sumar, dau sens vieților pe care le salvează doctorii. Nu este vorba propriu-zis de o inegalitate, ci de un sistem diferit de referințe, destul de corect de altfel.